O conferinţă cu titlul “Pornografii Americane: Consumerism şi senzaţionalism într-un context global” nu se putea organiza decât într-o ţară cu programe culturale dezvoltate. Iar acea ţară a fost Germania pentru această umilă scriitoare, care între 2 si 3 aprilie a participat la conferinţa cu pricina, în oraşul Leipzig. Întâlnirea de studenţi din toata Europa a fost organizată de Centrul de Studii Americane al Universităţii din Leipzig, iar toate prezentările şi dialogurile au avut loc evident, în engleză. 
Studenţii prezentatori au venit de departe pentru a-şi prezenta lucrările care analizau pornografia în toate formele ei. Publicul nu era foarte mare, format din prezentatori asemenea lor şi tot cam atâţia invitaţi. În cele două zile am participat la aproximativ 20 de prezentări, la câteva discursuri și la multe (foarte multe) discuţii, formale şi informale. Subiectele au variat, dar buna dispoziţie a fost constantă. Ce vă pot spune este că nu ne-am uitat la filme porno, nu am văzut nici poze deocheate. Ce s-a întâmplat?
Unii studenţi au abordat subiectul pornografic într-un mod extrem de critic şi analitic. Alţii au văzut cum se compară modelul pornografic atunci când îl suprapui altor activităţi, de la citit până la politică. Seara dupa prezentări, am ieşit la câte un restaurant, pe cheltuiala organizatorilor.
Studenţii prezentatori au avut la câte dispoziţie 20 de minute pentru a-şi prezenta lucrările, acompaniate de cele mai multe ori de o prezentare Powerpoint care se desfăşura pe ecranul din spate. Unii au aveau experienţa cu astfel de evenimente, alţii au avut ceva emoţii şi s-au mai bâlbâit pe ici pe colo sau au rămas fără timp. Dar fiind vorba de un mediu care încurajează interacţiunea, nu fiţele, niciodată nu li s-a dat în cap şi nu s-a aruncat cu roşii stricate în ei.
Din cele 18 prezentări, doar 5 s-au ocupat efectiv de subiectul pornografiei sexuale, iar dintre acestea, m-aş risca să spun că doar una a abordat efectiv filmele pornografice, cel puţin la nivel simbolic. Restul de prezentări din aceasta grup, tratau subiectul mai larg, din punct de vedere sociologic.
România a fost reprezentată la conferinţă de trei domniţe şi un cavaler. Diversitatea lucrărilor lor reflectă de fapt diversitatea generală a subiectelor abordate în toată conferinţa. Olivia Bădoi de exemplu, studentă la universitatea din Wroclaw, a avut o lucrare despre modul în care comunitatea lesbienelor din SUA s-a mobilizat împotriva pornografiei, în anii ‘70.
Costel Coroban, student al Universităţii Ovidius din Constanţa, a vrut să ne arate cum politiceni precum Sarah Palin și John McCain se folosesc de pornografia politică pentru a câştiga voturi. Aceştia atrag atenţia asupra lor nu prin competenţă, ci prin declaraţii de poziţie față de situaţii care sunt interesante pentru electorat, dar nu au legătură cu persoanele lor sau politica.
Roxana Ghiţă din Timişoara a prezentat cu mult aplomb un roman distopic unde pornografia sexuală s-a transformat în pornografia “fertilităţii”. Viitorul sumbru descris în acest roman vede femeile transformate în sclave, care nu au altă funcţie decât cea de “incubator”.
În cele din urmă, umila autoare, adică eu, a ţinut o lecţie despre violenţa excesivă folosită în benzile desenate cu supereroi, şi de ce acest exces dăunează industriei şi mai ales, legăturii dintre aceste personaje fantastice şi fanii lor.
Ce m-a impresionat probabil cel mai mult la această conferinţă este libertatea de care au beneficiat studenţii organizatori. Profesori nu au fost să ne urmească, prin urmare ne-am simţit ca o “gaşcă” veritabilă de oameni inteligenţi care profită de timpul pe care îl au împreună pentru a aborda un subiect neconvenţional. În ciuda acestei libertăţi, nu au existat probleme de organizare. Organizatorii au avut grijă de fiecare prezentator, să ştie unde să vină, să aibă mâncărică, suc şi cafea, să-i meargă ecranul, să poate intra pe Internet prin wireless, să i se pună un laptop la dispoziţie.
Bineînţeles, o parte din motivaţie pentru o treabă bună făcută a fost faptul că acest eveniment a fost de fapt un fel de examen pentru studenţii de la Centrul de Studii Americane al Universităţii din Leipzig. Julia, Maria, Stephen… sunt studenţi, dar în acelaşi timp un fel de cobai pentru un nou mod de predare care se numeşte în mod potrivit: “Learn as you do”. Ei nu stau cu orele la şcoala ca să înveţe teorie, fiecare are propriul supravghetor, şi trebuie să înveţe… în timp ce pun în practică.
Practică fără teorie? Cel puţin în realizarea schimburilor interculturale, se pare că se poate. Iar asta a fost ideea de bază a conferinţei. Nu s-au dat diplome, sau premii în bani sau acadele pentru o treabă bine făcută. Singura răsplată a fost experienţa de a lua parte la un astfel de eveniment, unde îţi expui ideile în faţa unui public format din oameni din toate părţile Europei şi interacţionezi cu ei. Cu cât eşti mai simpatic cu atât mai bine, dar nu strică nici să ai o lucrare bine închegată, coerentă, relevantă.
Prin urmare, dacă aveți vreodată ocazia, înscrieţi-vă la astfel de conferinţe de studenţi, indiferent dacă sunt locale, naţionale sau internaţionale. Nu numai că învăţaţi ceva în plus, dar întâlniţi nişte oameni foarte interesanţi care vă vor face să regândiţi multe aspecte ale vieţii în mileniul al III-lea.