de Mihail Drumes
Era o zi de vară călduroasă si anostă. Eram foarte plictisită. Am început să mă plimb prin cameră sperând să găsesc ceva care m-ar putea scoate din imensa monotonie năvălită peste tot si peste toate. Am zărit o jucărioară de pluș aruncată pe pat și timp de câteva minute m-am uitat la ea, am vorbit la telefon cu prietena mea, am mâncat un pachet de biscuiți digestivi și doua inghețate și toate acestea în zadar! Plictiseala mea se transformase în nebunie, disperare… Am inceput să dansez samba cu degețelele de la mana. Am făcut până și o expediție a „degețelelor” si ghiciți ce! – Am dat peste o “Scrisoare de dragoste” printre cărțile mele in acea drumeție ciudată. Scrisoarea nu era a mea – ceea ce mi-a stârnit un soi de invidie, ea apartinea lui Mihail Drumeş.
El este autorul cărţii adolescenţei multora dintre noi – “Elevul Dima dintr-a şaptea” (1946), a romanului unei iubiri zbuciumate – “Invitaţie la vals”(1936) şi a altor romane de mare succes interbelic.
M-am lăsat vrăjită de mister și am început să citesc romanul „Scrisoare de dragoste”. Titlul deja mă fermecase. Știam că va fi vorba despre o iubire, despre o fată și despre un băiat. Știam că totul se va rezuma la dragostea celor doi și la deciziile pe care vor urma să le facă. Îmi făcusem mii de ipoteze și parcă niciuna nu era logică. M-am cufundat într-un fotoliu roșu și am început să citesc.
Nu pot descrie câte și ce emoții am avut dupa ce am terminat. Totul s-a petrecut atât de repede. Am terminat cartea în scurt timp, pentru că mă fascinase extrem de mult. Am trăit o poveste de dragoste, dar nu una banală. Am trăit propria poveste de dragoste… Mi-am imaginat ca sunt eu acea fată firava si frumoasă. Eu m-am îndrăgostit, am trăit altă viață, doar in câteva ore.
Părerea mea este că dragostea adevarată, marea iubire, conteaza cel mai mult în viață…
Voi credeți în DESTIN?
Destinul i-a făcut să se întâlnească, să se reîntâlnească, să se căsătorească, el să aibă obsesia bogăției, să se despartă de ea și tot destinul i-a adus împreună în ultimele clipe. Atunci când marea iubire i-a aparținut, nu a știut să o prețuiască, nu a realizat că are cel mai mare dar al vieții. Orbirea pentru bani si renume l-a făcut să-și piardă marea iubire și o dată cu ea și-a pierdut și esenta vieții. Nu avea motive pentru care să mai trăiască, pierduse totul, sacrificandu-și iubirea. Puteau fi fericiți toată viața, dar el, întâlnind o fată cu avere, se desparte de cea pe care o iubește. Neajunsurile pe care le-a avut în copilărie, l-au făcut să își dorească bani și pozitie socială … “O casnicie cu o fată bogată” cum spuneau parinții lui, l-ar fi ajutat. A ales fata bogată și a renunțat la cealaltă, negând iubirea pe care o purta față de ea. Negarea era inutilă, focul dragostei nu se stinsese. Când a realizat că se înșelase și că o iubea cu adevărat pe cea la care renunțase, era prea târziu.
“De unde îmi venea nevoia de a retrăi tocmai acele întâmplări pe care aș fi vrut cu tot dinadinsul să le îngrop în uitare…”.
A greșit alegând banii și faima în locul marii iubiri. Și-a dat seama de acest lucru și durerea a devenit insuportabilă. Dragostea călcată în picioare se răzbună, iar cel ce a călcat greșit pierde totul.
“Fiecare bucată de loc, fiecare colțișor îmi vorbește de ea, rascolind trecutul, trezește amintiri din stinsa noastra viață”.
Puteți spune ca “Banii nu aduc fericirea”. Este total adevărat… Poate dacă nu ar avea nimeni bani, probabil ca am fi cu toții bogați deja.
Eu cred ca mâna destinului contează… Te duce în diferite situații, … pe o cărare, ce pare că singură te va duce undeva, dar care se bifurcă la un moment dat și … atunci ALEGEREA ESTE A TA. Hotărârea făcută te va definii pentru toată viața. Ceea ce ai ales, vei trăi.
Multă lume privește doar înainte, nu se uită nici în dreapta nici în stânga, și nu realizează că poate într-una dintre directii ar putea fi ceea ce își doresc ei de fapt. Nevoile fac lumea să își dorească mai mult în viitor, dar nu realizează ceea ce au în prezent.
“Dragostea nu o poți cumpăra cu toate bogățiile pământului, dar o poți avea cu un simplu surâs.”
Pe scurt: “Ți-o faci cu mâna ta! “
A fost o carte excelentă de care nici nu știam. Ea se afla în camera mea în tot acest timp. Merită să o citiți și să știți de ea. Eu aveam atât de aproape o poveste emoționantă de dragoste. Am trecut de atâtea ori pe langă raftul cu cărți și nu am văzut-o! Nu am văzut nici o carte roșie, nici o scrisoare…
Era o zi de vară călduroasă si anostă. Eram întinsă pe covor. Plângeam…