Unii ne naștem cu Londra în suflet și în minte. Am inceput să învăț limba engleză, și am observat că manualele sunt pline ochi cu poze din Londra. De câte ori nu am văzut Tower Bridge, faimoasele Double Deckers sau spectaculosul Parlament britanic pe coperțile manualelor? Și așa, aproape inconștient, am ajuns să imi doresc să ajung acolo, să văd cu ochii mei tot ce admiram în cărți.Da! Mi s-a oferit șansa să ajung acolo (mie si surorii mele)! A fost nemaipomenit! Am trăit într-o continuă stare de euforie timp de un an întreg, de când am aflat de excursie și până m-am întors. Am citit enorm și am planificat aproape fiecare pas, ca să nu pierdem nici o secundă în care am fi putut să explorăm acea junglă urbană (pentru că asta se spune despre Londra). Odata ajunse acolo, priveam tot ce era în jurul nostru și, în mod involuntar, comparam cu ceea ce citisem acasa despre capitală.
Într-adevăr, Londra este un oraș într-o continuă mișcare, care nu doarme niciodată, dar nu este în nici un caz haotică, termen pe care l-am întâlnit în multe descrieri ce aveau în vedere acest oraș. Totul este extrem de organizat și mai ales, foarte calm; oamenii nu se enervează, totul are o ordine si se întâmplă conform logicii. Spre exemplu, autobuzele circulă incredibil de des (de cele mai multe ori, pe străzile principale sunt considerabil mai multe autobuze decât automobile), dar după un orar foarte strict. Nu au decât două uși, iar lumea care vrea să urce formează un șir și trece pe la șofer pentru a-și valida cardul de călătorie. Toți cei ce vor să coboare, formează un alt sir ordonat la cealaltă ușă, însă nu există vreo persoană care să nu își aștepte rândul cu calm.
O altă diferență șocantă fata de ce citisem!!! Ați văzut cu toții o mulțime de filme în care locul de desfășurare al acțiunii este Londra. Mai țineți minte ce culoare avea Tamisa, fluviul care a obținut roluri în atâtea filme? Da, era albastră! Ei, nu e chiar așa: Tamisa e maro, și nu prea seamănă cu râul maiestuos pe care l-am văzut la televizor.
Nu trebuie să fiți uimiți daca o să va plimbați pe străzile Londrei zile în șir și nu o să auziți aproape nici un pic de engleză. Am realizat, cu această ocazie, cu adevărat, ce înseamnă un mozaic etnografic. Este de-a dreptul spectaculos!
Din fericire, am reușit să văd o mare parte din cele mai importante obiective turistice ale Londrei, un oraș care probabil are mai multe muzee decât locuințe. Acum, că s-a terminat aventura londoneza, nu regret ca m-am axat mai mult pe cultură și că mi-am păstrat destul de puțin timp pentru zone ca si Oxford Street (unde, apropos, am auzit și niște ”compatrioți veniți la muncă”).
Vă sfătuiesc să încercați să ajungeți măcar o dată în Londra, pentru că merită să vedeți cu proprii voștri ochi ce este adevărat și ce nu din ceea ce se scrie despre acel furnicar; trebuie să știți că oricâte diferențe ar fi între ceea ce v-ați imaginat și ceea ce este cu adevărat, experiența “Londra” trebuie trăită!Ați visat vreodată cum e să zburați deasupra unui oraș imens, și să îl priviți de la 111m? Vă veți simți invincibili când veți vedea toate monumentele despre care ați citit, din galeria de aur a catedralei St. Paul, după ce urcați cele peste 800 de trepte (atenție, nu există lift!!!).
M-am simțit uimită și copleșită de tot ce înseamnă Tower of London, Westminster Abbey, Westimnster Palace (Palatul Parlamentului), Observatorul astronomic din Greenwich (unde este obligatoriu să vă pozați pe meridianul de 0º), Palatul Buckingham, sutele de muzee și parcurile Londrei.
Concluzia mea: un oraș superb, în care nu ai nevoie de foarte multă ingeniozitate ca să te descurci (pentru că absolut totul este scris pe tăblițe, iar oamenii sunt extrem de serviabili, in principiu), care nu seamănă, însă prea mult cu descrierile din manuale, cărți și reviste.