Puss in Boots este un film bun, în teorie. În practică, nu cred ca Motanul Încălţat de care ne-am îndrăgostit cu toţii în Shrek 2 şi Shrek 3 este destul de interesant ca personă astfel încât să susţină un film întreg. Motanul Încălţat, în filmul său, se transformă şi mai mult într-o copie felină a lui Zorro şi pur şi simplu nu mai este la fel de amuzant.
Dar este o pisicuţă care vorbeşte şi face ochii mari. Ce altceva îţi mai trebuie?
Filmul se îndepărtează destul de mult de tiparul stabilit pentru filmele Shrek, care încearcă să facă multe referinţe animate şi haioase cu lumea basmelor. Într-o manieră care a început cu Shrek 4, Puss in Boots pune mai mare preţ pe realizarea unui anumit stil vizual şi pe acţiune, decât pe calitatea poveştii în sine sau a dialogurilor.
Basmele folosite aici, cu precădere Jack și Vrejul de Fasole, sunt foarte modificate, pentru a se integra în povestea generală, aproape de nerecunoscut. Dacă nu erau boabele de fasole magice, nu era nici un film. Dar în filmele Shrek întotdeauna mi-a plăcut să văd cum scenariştii reuşesc să ne amuze aducând personaje de basm în contemporaneitate.
Dar în Puss in Boots nu mai sunt așa de multe personaje de basm ca pe vremuri (probabil că pur şi simplu au rămas fără), iar modificările aduse nu sunt sursă de umor.
Puss in Boots, Kitty Soft Paws şi Humpty Dumpty se aliază să fure de la uriaşul din cer, gâsca de aur care face ouă… de aur, ce altceva?
Şi cam asta e toată povestea, cu destul de puţină magie propriu-zisă, virând în direcţia filmelor de aventuri. Mai sunt câteva momente amuzante sau montaje interesante când pisicile au un duel dansant sau când Puss are ocazia să se dezlănţuie, dar per total, Puss in Boots este doar un alt film animat cu animale care vorbesc, în speţă, pisici.
Nu profită la maxim de tot ce are universul Shrek să ofere adulţilor, satiră inteligentă şi glumiţe ascunse. Deşi la un moment dat se fac nişte referinţe la filmul Fight Club, pe care sunt sigură că doar copiii mai mari o să le prindă. În plus, personajele principale au vocile actorilor Antonio Banderas (vetaranul mâţei cu cizmuliţe) şi Salma Hayek, care au ceva istorie împreună.
Şi recunosc, până şi în pielea digitală a unor mâţe de poveşti, Antonio și Salma fac spectacol.