Am intrat de ceva vreme în contact cu „nebunia Justin Bieber”. Am auzit povestea sa de început (cum că ar fi fost descoperit de un producător după ce acesta a văzut un filmuleț postat de mama băiatului pe Youtube), o întâmplare ce mi-a lăsat impresia de neverosimil. Vocea lui nu mi s-a părut extraordinară, așa că am întrebat mai multe adolescente de vârsta mea de unde notorietatea acestui personaj.
Toate au auzit de el în iunie 2009, iar prima lor părere despre el a fost cum nu se putea mai proastă: avea o voce de fată și o figură mult prea inocentă. Se pare că filmulețul care „l-a lansat” a fost postat în martie și Justin a fost descoperit la o emisiune televizată din Londra cam tot în perioada aceea.
În general, prima melodie care i-a atras pe fani a fost „Baby”, iar ceea ce îl face să aibă multe fane este aspectul său fizic și genul de muzică abordat.
La capitolul „cea mai tare piesă”, am aflat că în top-urile preferințelor se află melodiile „Speaking in tones”, „That should be me”,” Up” și „One less lonely girl”. Printre cele mai slabe melodii după părerea fanelor lui Justin (întrebate de mine) sunt „One time” și „Set a place at your table”.
La întrebarea „Ce nu vă place la Justin Bieber?”, cele mai multe răspunsuri au fost comportamentul său fals. Nu își recunoaște nici un defect, încercând să pară perfect. Au mai fost și unele obiecții la adresa prientenelor lui Justin.
Povestea lui Bieber este considerată „foarte dulce” și nimeni nu mai crede în bârfele lansate de presă.
Deși am cu totul alte păreri despre faima tânarului cântăreț și despre el ca persoană, rămân convinsă de faptul că indiferent dacă cineva se numește fan Justin Bieber (și are până în 20 de ani) sau nu (și este o persoana adultă sau un adolescent care nu gustă „nebunia Justin Bieber”), trebuie să îi recunoască atât părțile bune cât și cele pe care el încearcă să le ascundă.