Delta Dunării este locul acela în care vrei să te întorci în fiecare an, de care îți este dificil să te desparți și pe care cu greu îl uiți. Din 1991 a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, fiind unica Deltă din lume declarată rezervație a biosferei. Datorită celor 5149 de specii de floră și faună, specialiștii o consideră o veritabilă bancă de gene pentru patrimoniul universal.
Când am vizitat prima dată Delta Dunării, pe la începutul lui octombrie, a fost în urmă cu câțiva ani într-o excursie cu clasa. Țin minte și acum cât de mare a fost impactul pe care l-au avut peisajele asupra mea. Era ca și cum călcam pentru prima dată pe puntea dintre vizibil și invizibil. Luminile trandafirii ale răsăritului inundau spațiul, încălzindu-mi inima vrăjită de atâta frumusețe. Puteam să văd toata aventura trăită în acea excursie într-un singur moment de claritate în care priveam departarea. Îmi aminteam povestea orașului Sulina, străbătut de mulți oameni de diferite religii și naționalităti, unii prinți, lorzi, sau căpitani de nave, care sfârșeau prin a fi jefuiți și omorâți de către pirați. Revedeam caii sălbatici care pășeau liberi în imensitatea stepei și Pădurea Letea învăluită în mistere străvechi, alături de dunele de nisip. Nimic nu mai era la fel când a venit vremea să plec. Credeam în basme și în frumosul ce mă înconjura. Apa unea cerul cu pământul într-o oglindă fermecată, o oglindă care mi-a înfățișat clar, pentru prima dată, sufletul meu care aspira către o lume de poveste.
Vara trecută m-am reîntors în Delta Dunarii, împreună cu prietenii mei, cu gândul că o să revăd acea lumea de basm pe care mi-o aminteam de când eram mai mica. În schimb am găsit o realitate frumoasa și simplă, în care oamenii sunt buni și te primesc la ei în casă, pentru a-ți povesti despre istoria din Sfântu Gheorghe, localitatea situată în județul Tulcea, la vărsarea brațului cu același nume în Marea Neagră. Din punct de vedere economic, localitatea Sfântu Gheorghe prezintă importanță prin faptul că aici se obțin cele mai mari cantități de stuf din țară. Oamenii de acolo ne-au povestit despre primii constructori care au folosit o tehnică specială pentru acoperișurile din stuf, despre cum acestă tehnică se învață din generație în generație. Am mers din casă în casă, am stat la povești cu sătenii acelui loc învăluit de o simplitate impresionantă, am facut curat pe Insula Sacalin, care se află la mică distanță de coasta românească, în dreptul brațul Sfântu Gheorghe și am fost cu caiacul pe niște canale ale Dunării. Peisajele acelui loc nu m-au facut neapărat să cred în povești, așa cum credeam acum câțiva ani, ci m-au fermecat prin naturalețe. De fiecare dată când mă uitam la plajă în drumul spre locul unde se varsă Dunărea în Marea Neagră, simțeam cum apusul acelei zile este și apusul unei etape. Poate că eram mai puțin visătoare și mai mult atrasă de frumusețea adevărului ce mă învăluia.
De aceea, acest loc este special pentru mine, pentru că m-a ajutat să descopăr acea punte dintre vizibil și invizibil, unde nimic nu e ce pare a fi și unde sufletul se află într-un echilibru desăvârșit.
Vă recomand să vă duceți măcar o dată în Delta Dunării ca să meditați și să descoperiți frumusețea și simplitatea acestui loc unic, care vă aproprie de propria voastra ființă, cât și de natura ce va înconjoară.