În 1826, Nicephore Niepce a creat prima fotografie permanentă.
În ultimii 180 de ani, expunerea fotografică și comoditatea exponențial sporită a posibilității de a imortaliza o imagine instantanee a generat o diversitate fascinantă de interpretări și întrebuințări a camerei. În esență, fotografia devine nu numai o prismă artistică prin intermediul căreia putem exprima propria viziune asupra lumii, ci și un instrument riguros, aproape criminalistic de a analiza realitatea în izolare pur vizuală, fără a fi parte activă a mediului pe care îl observăm, fără a ne supune complexei poluări senzoriale indubitabil parte din realitatea de “a fi prezent”.
Posibilitatea de a analiza pur compozițional două arhitecturi marcând polii opuși ai unui secol este tema și instrumentul principal al celor două fotografii.
Bolta în ogivă poate fi datată din punct de vedere stilistic, începând cu secolul al XII-lea. Fotografia însa este facută sub arcada principală a unei clădiri construite în 1913. Clădirea este Turnul Cleveland, parte din Graduate College al Princeton University. Stilul este inconfundabilul Gotic Colegial, un stil adoptat de multe universități la început de secol XX, inclusiv de Ralph Adams Cram, arhitectul principal al complexului rezidențial dedicat studenților de Master. Graduate College este prima rezidență din Statele Unite devotată exclusiv studiilor post-universitare.
De ce gotic? De ce un stil arhitectural clasic? Pur iconografic. Majoritatea clădirilor cu un mesaj social și intelectual puternic, la inceput de secol XX au folosit stiluri și efecte arhitecturale împrumutate din istorie pentru a-si impune prezența vizuală. Stilul devine un simbol al “seriozității”, al permanenței, al legitimității insituției. Încărcătura istorică a unei tipologii este transferată cognitiv asupra unei noi construcții, conferindu-i din start o statură intelectuală superioară. Clădirea devine un simbol, privit din afară, un obiect egocentric, preocupat în principal de propria existență.
Centrul de Artă Walker, din Minneapolis, este considerat unul din cele cinci instituții principale pentru arte din Statele Unite. Aripa nouă, deschisă în 2005 este fără îndoială un proiect reprezentativ al mentalității arhitecților elvețieni Herzog & DeMeuron. Clădirea devine un catalizator, un container de activitate și oportunitate de a interacționa cu arta și mediul înconjurător în modalități neinfluențate coregrafic din start.
De-a lungul parcursului prin muzeu, arhitecții au presărat momente de reflecție nu neapărat asupra artei expuse înăuntru, ci și al situării clădirii într-un context fizic, social și cultural. Arhitectura devine un agent al exteriorizării și posibilității de a ne re-integra în natură. Principala calitate este abilitatea clădirii de a “dispărea” ca obiect, de a încadra perspective, și de a transmite în mod intenționat fenomenologia spațiului.