Muzica este arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. Oamenii ascultă muzica în momente în care sunt fie fericiţi, fie trişti. Muzica pe care o ascultă este în acord cu starea lor sufletească.
O foarte mare parte a tinerilor sunt influenţaţi de formaţiile lor preferate. Îşi iau tricouri cu trupele lor favorite, încearcă să aibă un stil vestimentar asemănător cântăreţilor şi de multe ori le imită şi comportamentul şi tocmai din acest motiv ar fi bine să avem grijă ce exemple ne alegem să urmămăm în viaţă.
Una din trupele care a influenţat foarte multe persoane este şi Guns N’ Roses, o formaţie americană, formată la Los Angeles, California, în anul 1985. Numele formaţiei provine din unirea a două grupuri foarte importante de la Hollywood, L.A Guns şi Hollywood Rose. Grupul era format din cântăreţul Axl Rose, chitariştii Tracii Guns şi Izzy Stradlin, basistul Ole Beich şi bateristul Rob Gardner. Dar cu timpul chitaristul Tracii Guns a fost înlocuit cu Slash, iar bateristul Rob Gardner cu Steven Adler. Trupa era formată din Axl Rose, Slash, Duff McKagan, Steven Adler şi Izzy Stradlin. Primul lor concert a avut loc pe data de 26 martie 1985 în Troubador (Hollywood, California). Numărul lor de albume vândute în lume se estimează la 90 de milioane.
Un alt lucru surprinzător este faptul că ei au început să cânte într-un garaj. Nu aveau suficienţi bani ca să meargă la un studio de înregistrări, dar întâmplător cineva i-a auzit cântând şi a fost foarte impresionat. Astfel au găsit un sponsor şi din garajul unde-i ascultau doar câteva persoane, au ajuns să strângă datorită muzicii lor mii de oameni pe stadioane. Oameni din diverse locuri, oameni care nu se cunoşteau, oameni diferiţi dar care aveau în comun cel puţin un lucru care-i unea: MUZICA. Acest lucru mă face să cred că nu contează piedicile din viaţă, ci credinţa că totul e posibil, întotdeauna există o cale de a realiza ceva măreţ care să te facă să-ţi împlineşti visele şi atunci, perseverenţa şi munca devin plăceri pentru că te ajută să te simţi viaţa în toată simplitatea şi splendoarea ei. Iar această muncă deja capătă o importanţă deosebită dacă reuşeşte să ajute şi să aline măcar un suflet aflat în cumpănă.
După ce anii 80 deveniseră 90, trupa ajunsese „ceva uimitor”. În 1986, Guns N’ Roses lansase primul lor EP care i-a dus la un contract cu Geffen; următorul an, trupa a lansat albumul de debut, „Appetite for Destruction”. Single-ul lor de debut, „Welcome to the Jungle” a fost relansat şi pus în Top 10, după care a urmat „Paradise City”.
Bineînţeles, ca urmare a succesului lor, au primit şi foarte multe premii:
• în 1988 – Best New Artist – MTV Music Awards (Welcome to the Jungle);
• în 1988 – Favotite Pop/Rock Single – American Music Awards (Sweet Child O’ Mine);
Şi lista poate continua…
Una din foarte cunoscutele lor melodii vorbeşte despre război, despre distrugerile provocate de el şi se intitulează “Civil War“. În acest cântec, războiul, tema principală, nu era văzut doar ca un coşmar, ci mai rău, ca o realitate cruntă. Melodia a fost gândită în cea mai mare parte a sa, ca un tribut adus la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, un cântec anti-războiul din Vietnam. Această melodie mi-a întărit ideea că războiul poate curma vieti, poate destrama familii. Războiul nu este doar o amintire ce dispare odată cu trecerea timpului, ci este o amintire ce lasă răni din ce în ce mai adânci. Aşa cum această melodie are un mesaj, un lucru remarcabil este acela că toate cântecele lor au câtceva de spus, spre deosebire de foarte multe trupe care uită un lucru esenţial: acela că muzica trebuie să transmită ceva. Multe din noile formaţii au cântece ritmate şi aparent interesante, dar dacă am asculta cu atenţie fiecare vers am reliza că nu ne trezesc nimic în suflet.
Din păcate, chiar dacă în numeroase cazuri „timpul trece…muzica rămâne”, foarte mulţi tineri sunt dezinteresaţi şi nepăsători şi ascultă anumite melodii doar pentru că sunt în vogă. De aceea, din nefericire, probabil o mare parte din tinerii ce citesc acest articol nu ştiu despre cine este vorba, chiar dacă ei se auto-intitulează „rockeri”, iar dacă au auzit de această formaţie, nu au avut nici cea mai mică inspiraţie să o asculte. Şi, mai mult, până şi unii rockeri (care după parerea mea nu merită această denumire) fără măcar a avea curiozitatea de a asculta formaţii „nemuritoare” (ca Guns N’ Roses în acest caz – şi e doar un exemplu), emit păreri negative pe motive puerile şi nefondate de altfel că ar fi trupe vechi şi cum ar zice ei: expirate.
Sper că printre cititorii acestui articol să nu se regăsească foarte mulţi în postura de falşi rockeri şi toţi să ştie că niciodată nu e prea târziu să afli cine a iniţiat bazele acestui gen de muzică şi să afle că vor descoperi lucruri noi, nebănuite şi uimitoare ascultând şi formaţii clasice.