Captain America – Primul răzbunător nu este un film în care americanii îşi fac singuri complimente. Nu este nici măcar un film care să ridice în slăvi războiul. E important să stabilim asta de la început. Titlul poate părea intimidant. Uite-l pe Căpitanul America, simbolul unei naţiuni căruia îi place cam mult să meargă la război. Dar deşi filmul care îţi face cunoştinţă cu acest supererou vara aceasta îţi prezintă un tablou de război de demult (şi anume din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial), scenariştii şi realizatorii filmului au reuşit să evite să-şi transforme creaţia într-un mesaj de două ore de propagandă pro-americană.
Mai mult. Personajul când a fost creat a fost folosit strict in scopuri propagandistice (benzi desenate cu Captain America erau împârţite soldaţilor de pe frontul european), în filmul bazat pe aceste benzi desenate, această carieră de relatii publice a lui Captain America este satirizată. Parcă ne-ar spune nouă, da, ştim că este un personaj ridicol, ştim că vremea lui a apus… dar daţi-i o şansă!
Şi într-adevăr dacă-i dai o şansă lui Chris Evans, nu are cum să nu-ţi placă de el.
La începutul filmului este un slăbănog astmatic de 45 de kilograme care vrea cu ardoare să se înroleze în armată. Dupa ce primeşte serul de super-soldat, Steve Rogers capătă înfăţisarea naturală a lui Evans, aceea a unui om care a stat multe ore la sală. Pentru ca transformarea să fie credibilă, în prima parte a filmului se foloseşte o tehnică complicată de grafică pe calculator, şi anume supraimpunerea capului lui Chris Evans pe un alt corp. As vrea să spun că efectul a fost reuşit, însă nu am putut să mă obişnuiesc niciodată cu el. O să menţionez totuşi că este o realizare mult mai credibilă decât întinerirea lui Jeff Bridges în Tron Legacy.
Chris Evans îl joacă pe Steve Rogers/Captain America cu sinceritate rigidă, de parcă îi e frică să îl facă PREA simpatic şi prea glumeţ. În alte filme, Evans era cel mai miştocar dintre miştocari. Aici este stoic şi retinut. Pe de o parte se potriveşte cu spiritul de soldat pe care Căpitanul îl reprezintă, pe de altă parte, îţi este cam greu să te identifici cu el. Tocmai pentru ca este atât de onorabil şi fără cusur.
Din fericire, în spatele lui Evans se află o sumedenie de acotir care de care mai talentati care îşi interpretează rolurile atât de bine, încât nu ajungi niciodată să te îndoieşti de valoarea Capitanului America sau importanţa misiunii sale. Îi menţionez aici pe Stanley Tucci, Tommy Lee Jones şi pe Hugo Weaving. Dacă am mai strâmbat din nas la interpretarea lui Evans, adevărul GOL-goluţ este că fizic vorbind este perfect pe post de Capitanul America. În ciuda costumului greoi se mişcă cu o fluiditate şi o agilitate demnă de orice membru superior al rasei umane.
Ce este probabil cel mai important de reţinut la Captain America The First Avenger este că are loc într-un univers foarte diferit de al nostru. Este Universul Marvel. Iar în acest Univers, Al Doilea Război mondial este ceva mai spectaculos decât ce cunoaştem noi, dar şi mai inofensiv. Există câteva erupţii de violenţă bine calculate şi bine poziţionate în film, dar per total acest război nu este atât de cumplit. Rare sunt scenele cu vreun soldat însângerat. În schimb avem muzică, culori şi scene de bataie cu superputeri.