Mereu mi-am dorit să văd lumea, nu neapărat să trăiesc în altă ţară ci să vizitez, să întâlnesc alţi oameni şi altă cultură. Dar am avut ocazia, de fapt am ocazia să experimentez un alt stil de viață. Poate sună pueril, căci nu sunt nici singura nici ultima persoană care trăieşte departe de casă, dar primul pas departe de casă conteaza și nu poţi să îi minimalizezi importanţa nicicum.
Povestea a început acum aproape 2 luni când m-am urcat în avion și am părăsit România pentru 8 luni grandioase. După un zbor de 3 ore am ajuns la Londra, defapt pe Heathrow. Iar dupa alte câteva ore bune am ajuns şi în Cardiff, important oraş turistic şi academic din sudul Angliei, casa mea pentru urmatoarele luni.
Ce am aflat înca din primele zile este că între Ţara Galilor, a carei capitală este Cardiff, şi Anglia sunt diferenţe foarte mari. Atât în gândire, legi şi atitudine cât şi în ceea ce priveste limba. Plus, galezii şi englezii, în marea majoritate, nu prea se suporta. Există şi excepții dar e clar ca există mici divergenţe.
Iniţial nu întelegeam foarte bine de ce totul este scris în două limbi prin oraş, dar curând m-au lămurit un coleg de la facultate și doamna la care stau. Cei de aici îşi preţuiesc istoria şi vechea limbă galeză, şi, deşi nu o ştie mai nimeni ei se încăpăţânează să o precizeze peste tot, de la indicatoarele de pe stradă până la afişe şi fluturaşi, totul e bilingv.
Bun! Acum nu o să dau detalii geografice, să vorbesc despre obiective culturale şi altele, poate altă dată. În oraş totul se învârte in jurul gării centrale şi a centrului cu magazine, restaurante şi fast-food-uri. Cele două sunt una lângă alta, şi tot acolo este şi un foarte frumos castel despre care o să vă povestec mai multe cand o să apuc să îl vizitez.
Dacă te nimereşti prin magazine în perioadele de reduceri o să găseşti multe lucruri draguţe şi accesibile… serios, foarte accesibile. Deci, o altă diferenţa importantă. Sunt magazine pentru toate buzunarele, căci şi aici sunt persoane mai sarace sau care pur şi simplu caută un chilipir, pe care dealtfel il gaseşti daca vrei. Oricum, frumos n-am ce-i zice.
Și dacă am ajuns la cumpărături urmează mâncarea, care din păcate nu prea e pe placul meu, și fie vorba între noi nu am auzit un român care sa fie încântat de mâncarea de aici. De fapt cred că doar englezilor le place. Dar de murit de foame nu mori, gasesti lucruri draguţe de cumpărat si poţi să îţi şi găteşti acasă. Noroc cu talentul meu de gospodină proaspăt descoperit, că altfel nu știu ce făceam…. mâncam numai sandwich-uri si semipreparate ca și cei de aici.
În schimb, găsești aici o varietate destul de mare de oameni, de toate nationalităţile şi orientările. Liberi ca păsările cerului și nestresaţi de ziua de mâine (un lucru pe care încerc și eu să mi-l inspir în această ședere… să vedem ce iese).
Toate bune şi frumoase, oamenii îţi zâmbesc pe stradă, sunt dornici să te ajute. Politiştii pe cât sunt de drăguţi, pe atât sunt de dornici să te amendeze (asta o ştiu din povestirile unui coleg, eu nu am pățit nimic până acum). Însă vremea te cam doboară. Plouă mai mereu şi e frig, mai mult de 23 de grade nu o să vezi prin aceste părţi ale lumii. Însa ei fiind obişnuiţi se îmbracă foarte subţire, atât de subțire încât pe mine care vin de la 40 de grade Celsius vara la 12 grade, mă cam apucă tremuratul.
Sunt multe de povestit, dar vă invit să faceţi măcar o data in viaţa pasul acesta, şi acum nu mă refer exclusiv la această ţară. Este o experienţă care te schimbă şi te învață, dar mai ales îţi arată că românul se descurcă în orice situaţie.