Străzile pavate cu piatra cubică îndrumă privirea și sufletul spre ceasul din turn. Sighișoara a fost specială mereu, întotdeauna și-a spus povestea. Dar astăzi parcă e mai originală ca oricând.
Meștesugarii își vând obiectele lucrate cu pasiune printre norii de praf din urma turiștilor. Parcă timpul s-a întors, parcă s-au schimbat cu toții și magia vremurilor de-altădată a învăluit orașul.
Ziua totul e un zumzet, un freamăt continuu, însă noaptea… Noaptea e deosebită… Luminile felinarelor tremură cald, iar umbrele oamenilor par fantomele vechilor cavaleri. Vraja mistuie orice sămânță de adevăr, suflând peste cer praf de stele. Pașii tuturor sunt silențioși, poate pentru a nu strica momentul visării.
Plimbându-mă, spre dimineață, văd că vraja se risipește, fiindcă oamenii vin să sufoce străduțele cuminți, retrase printre mușcate.