Brăduți împodobiți cu luminițe scumpe și tot felul de zorzoane, străzi pline cu zăpadă și zâmbete de copii, ciocolată caldă, șosete pufoase și vin fiert, cam asta își imaginează orice om prin Crăciun, pe lângă cheltuieli, vizite lungi, cadouri mai mult sau mai puțin frumoase și tot felul.
Mie însă îmi place să văd prin toată atmosfera asta și ninsoarea blândă, chipurile copiilor care merg la colindat și sunt încântați că au primit eugenii și covrigi, îmi place să văd tineri care se țin de mână și își zâmbesc, îmi place să văd cum bătrâneii ies afară înhăimurați și chiar dacă le e destul de incomod frigul, zâmbesc atunci când întrezăresc câțiva băieței jucându-se cu zăpadă. Îmi place că trebuie să stăm și să medităm asupra greșelilor și realizărilor noastre din timpul anului. Îmi place că de sărbători ne Întâlnim din nou cu cei dragi, cu persoane pe care nu le-am mai văzut de mult…ne întâlnim din nou cu noi, cu adevăratele noastre persoane. Ne întâlnim cu cei din spatele stresului acumulat tot anul, cu cei care încă mai visează la vata de zahăr și plimbări cu hidrobicicletele.
Așa că anul ăsta voi fi mai realistă. Am stat și m-am gândit. La ce bun dacă ai bani, ai tot felul de lucruri care nu sunt accesibile tuturor muritorilor de rând? La ce? La absolut nimic. Părintii tuturor se ceartă. Chiar dacă unii nu recunosc. Și atunci, în momentele alea n-ai vrea să renunți la ceva ca ei să fie la fel de drăguți cum erau înainte, chiar dacă stii că a doua zi de dimineață își vor spune “Bună dimineața” zâmbind? N-ai vrea? Sigur că da, dar poate ți-e rușine să recunoști.
Nu vreau gadgeturi scumpe sau cine știe ce trăsnăi. Nu. Vreau doar ca eu și ai mei să fim așa cum suntem noi. Ca eu și cu tata sa ne contram mereu, dar în același timp el să fie cel care-mi spune: vezi că nu te-ai îmbrăcat prea drăguț azi, că eu și mama să ne reproșăm mereu aceleași tâmpenii, dar tot ea să mă trezească dimineața la fel ca atunci când aveam 4 ani, ca eu și bunica să nu fim pe aceeași lungime de undă mereu, dar tot ea să facă cele mai bune prăjituri…
În concluzie, de Crăciun, vreau să fiu eu însămi, să nu mă mai gândesc decăt la cât de norocoasă sunt ca încă mai am un rost pe lume, că sunt întreagă, că mai am prieteni, că încă mai am ce să iubesc. O să încerc de Crăciunul ăsta să merg în parc și să stau pe bancă și să văd cum se bucură oamenii. Sincer, nu știu ce să-mi doresc. Mi-ar plăcea să găsesc sub brad haine, sau un parfum sau bilete la Londra sau o jucărie de pluș. Dar poate că nu sunt de-ajuns. Poate că merit ceva inedit. Poate că anul ăsta nu vreau nimic, poate că…anul ăsta vreau altceva. Defapt, da, sigur anul ăsta, vreau altceva…