Povestea este o întâmplare adevărată povestită chiar de cel care a trăit-o: Henri Charriére cu porecla de Papillon.
Acesta a fost condamnat la ocnă pe viață pentru o cauză nedreaptă și fiind conștient de înșelăciunea faptului a refuzat să se lase subjugat.
Și-a dat toată silința să evadeze, iar dupa câteva încercări nereușite – ceea ce va închipuiți ca a fost un dezastru greu de suportat, a izbândit. Dar a fost prins din nou. Și iarăși s-a eliberat de sub puterile celor răi evadând și iarăși a fost prins. A zăcut mult timp în închisori dure. A trăit un an într-un trib indian, fericit, având toate cele trebuincioase. Însă fiind orbit de dorința răzbunării și-a părăsit prietenii băștinași și a fost prins din nou. Cu ajutorul bunilor camarazi de celulă a elaborat ultima evadare după vreo zece ani de fugă. De data aceasta n-a mai fost prins și a putut să-și trăiască viata liniștit după atâtea tulburări.
Cartea vrea să sugereze câtă voință trebuie să ai ca să faci ceva. Să nu te dai bătut, să tot încerci, să tot încerci căci până la urmă tot vei reuși.