Are rost să ne urmăm visele? Cum ştim ce vise trebuie să urmăm şi ce vise sunt iluzii pure? Asta m-am întrebat mereu . . . mereu înainte să citesc această carte, această comoară realizată de Paulo Coelho (http://en.wikipedia.org/wiki/Paulo_Coelho), comoară după care personajul pornește și pe care o caută în tot conținutul cărții până când descoperă că . . . ei bine finalul cărții este cel puțin uimitor pentru că nu înșeală așteptările cititorului, dar le învăluie într-o perdea de fum, le amână puțin și te face să realizezi ce e important într-o călătorie.
Personajul este un om care a ales ce i-a plăcut, urmându-și visele. Este exact ceea ce par a fi mulți oameni: perfect fericiți, însă atunci când provocarea îți apare în cale, o accepți sau te întorci la viața ta „perfectă”? Aceasta este alegerea pe care o are de făcut personajul. Alegere la care se va raporta pe tot parcursul romanului. Uneori s-ar putea crede că-i pare rău, dar nu regretă. Pare cam ciudat și incorect: cum să-ți pară rău dar să nu regreți? Ei bine este o mare diferență: personajul reflectează un pic asupra alegerii făcute. Poate că nu a ales ce trebuia . . . , poate că dacă lua altă decizie era mai bine . . . , poate . . . poate . . . , dar în definitiv ăsta este destinul lui și „ce-i e scris în frunte-i pus”. Cam așa se interpretează atitudinea lui.
Un alt detaliu din această carte este că personajul învață să-și asculte inima. N-ar fi mai simplu dacă am învăța și pune asta în practică mai des? Pe parcursul unei etape din viața sa, personajul descoperă că indiferent ce crede și realizează în mod conștient este mult mai eficient, și mai simplu, dacă își ascultă inima și dacă își urmează visele. Este dovedit că instalarea anxietății se realizează pe baza unor frustrări (regrete sau neîmpliniri) asupra trecutului. Astfel personajul deține un secret imens asupra existenței sale și, deși îi pare rău în anumite momente știe că a-și urma inima este cel mai bine pentru el, deci nu regretă nimic.
Această carte, comoară pe care am descoperit-o într-o bibliotecă oarecare cântărește doar câteva grame, însă odată ce o citești, cântărește mai mult decât o comoară. Interesant este că în „Alchimistul” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Alchimistul) nu găsești nici un răspuns, ci doar întrebări. Până la urmă, merită să-ți urmezi visele? Merită să-ți asculți inima? Merită să riști totul pentru o comoară care aduce cu ea încercări și durere și lasă în urma ei „experiență de viață”? Nu știu. . . Merită?