Autor: Ester Wojcicki
Scris împreuna cu Michael Levine, Director Executiv al Centrului Joan Ganz Cooney la Workshopul Sesame.
America sărbatorește.
Patru iulie este o perioada pentru parade, petreceri, grătare, artificii – cu siguranța avem multe lucruri pentru care trebuie să fim recunoscători aici, în America, cea mai inovatoare țara de pe pământ.
Dar o parte a vieții americane care este în mod consistent rezistentă la inovație este sistemul nostru educațional. De ziua de naștere a națiunii noastre – un prilej de celebrare a indrăznelii, a independenței, a curajului si abilitaților de inovație ale fondatorilor noștri – suntem cu tristețe împroșcati cu noroi.
Poate că cel mai grăitor este faptul că nici măcar nu ne putem învăța copiii să citească bine și să înțeleagă problemele complexe ale generației noastre, pe care aceasta nu a reușit să le abordeze totalmente! Milioane de copii citesc sub nivelul clasei a patra, o măsura cheie pentru reușita școlara. De ce ar trebui să ne pese nouă cât de bine știu copiii să citească în clasa a patra?
Pentru că acei copii care sunt sub nivelul clasei până la vârsta de zece ani au tendința să stagneze și în cele din urmă să abandoneze în timpul liceului. Psihologul în educație Jeanne Chall, de la Harvard, a dat acestui fenomen o denumire devenită celebră: “criza cititului din clasa a patra”, prin care copiii nu pot face trecerea de la a învăta să citească la “a citi pentru a învata”, care le împiedică învățarea pentru toate celelalte materii. Comparații internaționale arată că, din cauza acestor eșecuri de alfabetizare, America pierde întrecerea globala cu privire la știință și matematică, domenii centrale pentru locurile de muncă cu calificare din secolul al XXI-lea.
În timp ce politicile naționale precum “Niciun copil lăsat în urmă” au accentuat puternic nevoia de a preda abilități esențiale de citire precum decodarea și conștientizarea fonematică în clasele primare, mult prea mulți elevi se lovesc de un zid în clasa a patra și, până ajung la liceu, mai mult de 7.000 de elevi pe săptămână se retrag, o criza națională care ne costă miliarde de dolari în salarii pierdute, potrivit Alianței pentru Excelență în Educație din Washington, DC.
Au trecut 25 de ani de la studiul emblematic intitulat “O Națiune în Pericol” și am cheltuit miliarde de dolari încercând să îmbunătățim cunoștințele de bază ale copiilor. Din păcate, abordarea actuală pentru rezolvarea crizei alfabetizării este blocată într-o curbă temporala, este aproape total scoasă din consumul de media digitale care îi ține departe pe copii de școală. Dacă sistemul educațional american nu iși schimbă repede cursul pentru a integra alfabetizarea și cultura digitală în paradigma educațională actuală, câștigurile din realizările academice vor continua să stagneze.
Pentru a corecta problemele legate de citire, trebuie să ne asigurăm că acești copii au fost expuși unui registru larg de vocabular, cu idei și cuvinte complexe pana la vârsta de cinci ani. Copiilor cărora li se citește frecvent sau care au un dialog regulat cu părinții sau cu membrii familiei sunt expuși unei varietăți largi de experiențe care îi pregătesc pentru școală. Din păcate, în zilele noastre mulți copii cu venituri mici nu își permit acest lux. Ei au parinți șomeri și condiții dificile de trai, iar școlile au dat greș în alfabetizarea lor de la vârste fragede într-o manieră care să compenseze lipsa acestor aptitudini.
Aici isi pot aduce contribuția într-un mod vital media digitale.
Jocurile video educaționale, simulările, intrumentele de modelare, dispozitivele mânuite și uneltele de producție media le pot permite elevilor să vadă cât de complexe sunt limbajul și alte sisteme de simboluri din lumea aceasta. Media digitale au potențialul de a crește vocabularul “livresc” și conceptele atașate unor asemenea cuvinte, pentru copiii ale căror familii nu sunt în măsură să facă acest lucru.
În sala de clasă, media digitale au și alte avantaje majore. Aceste media îi învața pe elevi să stăpânească producția de cunoștințe, nu doar consumul de cunoștințe. Copiii învață să creeze videoclipuri, să scrie bloguri, să colaboreze online și, de asemenea, să învețe să se joace jocuri video, să spună povești în mediul digital, ficțiune, muzică, artă grafică, anime și multe altele.
Procesul lor informal de învățare, colaborare și transformare a pasiunii în cunoaștere este absolut necesar în școlile din ziua de astăzi. În ciuda câștigurilor apatice în domeniul lecturii, națiunea noastră nu a integrat în mod serios instrumentele digitale în practicile educaționale noi din toate sălile de clasă. Școlile încă mai dau greș în a-i învața pe viitorii profesori să integreze media digitale în predare. Spre exemplu, cei mai mulți profesori, cu experiența sau începători, nici măcar nu au auzit vreodată de Resursele Deschise pentru Educație (RDE), care oferă sute de resurse online gratuite pentru profesori; nici de Creative Commons, un format de licențe deschise care ii poate ajuta pe profesori să împartă rezultatele muncii și să colaboreze.
Avem următoarele recomandari pentru creatorii de politici educaționale, pentru liderii din afaceri și pentru practicieni, pe care să le ia în considerare pentru a ajuta școlile să fie mai eficiente.
Să înființeze un grup de profesori “digitali”
Profesorii nu pot preda ceea ce nu cunosc. Cei mai mulți practicieni nu au abilitățile să integreze noile media în practici de educare. Un “Grup de Pofesori Digitali” ar trebui să stabilească să lucreze în școlile primare cu cele mai mici performanțe pentru a-i instrui pe profesori să-i ajute pe elevi să învețe să citească prin transformarea informației, pentru a face descoperiri și pentru rezolvarea problemelor.
Asigurarea stimulentelor pentru școli ca să-si reactualizeze curricula. Programele de instruire a profesorilor ar trebui să fie modificate pentru ca toți profesorii începători să învețe cum să folosească instrumente colaborative, unelte de producție video, instrumente de blogging, instrumente mobile și o varietate de programe comerciale și non-profit care țintesc clasele de elevi. În mod frecvent profesorii știu cum să folosească aceste instrumente la un nivel personal dar nu și în sala de clasă.
Să creeze evaluări alternative și să includă în standarde învățarea bazată pe proiecte
În afară de măsurarea aptitudinilor tradiționale, evaluările ar trebui să măsoare aptitudinile axate pe învățarea pe bază de proiect, aptitudini digitale, aptitudini de rezolvare a problemelor și aptitudini de colaborare. Evaluările ghidează curricula și astfel avem nevoie de noi evaluări care să împingă spre o curricula de secol XXI.
Susținerea programelor de după școală și crearea unui “Spațiu de relaxare digitală pentru copii” în fiecare comunitate
Copiii petrec deja aproximativ șapte ore și jumătate în fiecare zi consumând tot felul de media, dar foarte puțin din acest timp este petrecut pe media de bună calitate sau pentru învățare intenționată, potrivit Fundației Familia Kaieser. Haideți să construim modele naționale precum “Comunitațile de Școli”, “Cluburile de informatică”, “Cluburile Tehnice” ale cluburilor de fete si băieți și “În căutarea informației”, “Rețeaua Digitală pentru Tineri” și “Școala One” din Chicago și New York. Este timpul să extindem ziua de învățare și să creăm un loc în fiecare comunitate, unde copiii pot câștiga încredere în abilitățile lor de alfabetizare și interactivitate tehnologica.
Stabilirea unor modele de școli digitale în fiecare stat
Cu foarte mare succes, micile școli pilot inovative precum High Tech High, Green Dot și KIPP Academies au dovedit cum copiii pot învăța aptitudini de alfabetizare esențiale începând cu copilăria timpurie cu o curriculă personalizată, tehnologii integrate și profesori pricepuți. Fiecare stat ar trebui să stabiliească cel puțin o școală primară cu parteneriat digital ca model și ca demonstrație. Aceste școli ar trebui să fie laboratoare pentru testarea mai multor abordări digitale, pentru învățare și evaluare, precum și pentru testarea diferitelor căi de a străpunge barierele între învățarea la școală și în afara școlii. Aceste școli ar putea deveni un punct central pentru dezvoltarea profesională a profesorilor pricepuți din punct de vedere digital.
Modernizarea difuzării publice
Inițiativele de difuzare publică ar trebui să avanseze în experimentare cu noi formate precum jocuri, lumi virtuale și comunităti de rețele sociale care vor angaja copiii atat în capacitatea de alfabetizare, cât și în abilități digitale. Companiile de educație media ar trebui de asemenea să pună la dispoziție producții finanțate de public pentru educatori, la prețuri mici sau gratuit, prin internet sau prin noi comunități de practicieni.
Acum o sută cincizeci de ani, Alexis de Tocqueville, un istoric francez, autor al “Democrația în America”, scria: “Mă tem că oamenii ar putea atinge un punct în care vor privi fiecare nouă teorie ca pe un pericol, fiecare inovație ca pe un bucluc, fiecare avans social ca pe un prim pas spre revoluție și că aceștia ar putea refuza în mod absolut să se miște în vreo direcție”.
Să sperăm că cei care creaza politici în SUA și profesorii nu vor refuza să se miște și că vor îmbrățișa curând potențiala putere revoluționară a instrumentelor care au definit prima decadă a secolului al XXI-lea. Atunci vom avea motive să sărbătorim cu adevărat.
Traducere de Steluța Cristea, după articolul apărut in Huffington Post